Satul Rogojeşti, este aşezat pe partea stângă a râului Siret şi pe partea dreaptă a pârâului Molniţa, care a fost punct de frontieră între România şi fosta Austro-Ungară până în 1918. Este localitate de frontieră şi face parte din comuna Mihăileni, judeţul Botoşani, la 1 Km de şoseaua naţională Siret-Botoşani pe partea dreaptă, la 30 Km de oraşul Dorohoi şi la 9 Km de oraşul Siret, judeţul Suceava.
Pentru prima dată satul Rogojeşti este amintit sub numele de „Rugăşeşti” într-o jeluire din 26 martie 1613 pe care o face Ştefan Tomşa cu familia sa, împotriva lui Isac Balica, fost hatman. Isac Balica le-a luat o jumătate din satul Vlădeni, 1/3 din satul Corlăteni de pe Jijia – ţinutul dorohoiului şi le-a dat pentru ½ Vlădeni, ½ Rugăşeşti pe Siret – ţinutul sucevei, pe care îl avea de la Dochia Drăcioaiei şi de la fiii lui Mateiaş.
În alt document din 1 noiembrie 1782 se spune: „Gavril Conachi având moşiile Rugăşeşti, Rudeşti, Grămeşti, Bălineşti şi Botuşeniţa trimite drept curier cu documentele respective pe omul de încredere Mihai, ca să răspundă în faţa comisiei austriece.”(conform „Documente Bucovinene” T.Bălan).
Numele satului Rogojeşti provine de la denumirea de „Rugăşeşti”, probabil de la locul de rugăciune unde se adunau primăvara plugurile boiereşti, pentru obişnuita sfeştanie, înainte de începerea aratului.În satul Rogojeşti există o singură biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” care face parte din Arhiepiscopia Iaşilor, Protopopiatul Dorohoi.
Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, din cele istorisite de bătrâni satului, reiese că, actuala biseriaă ar fi fost adusă din altă parte şi aşezată pe acelaş loc unde era biserica cea veche, care în urma unui incendiu a fost mistuită şi care era mai mică cu mult decît actuala biserică. Actuala biserică datând din 1761.
Temelia şi soclul bisericii sunt din piatră, iar pereţii din bârne din lemn de brad încheiate la colţuri în cleşte. Bârnele au fost date cu lut în exterior iar în anul 1995, tencuite în praf de piatră sub păstorirea P.C. Pr. paroh Mihai Meraru cu cheltuiala famililor Haucă Teodor şi Coslac Mihail. Acoperişul a fost din şindrilă, iar între anii 1957-1965 în timpul P.C. Pr. Paroh Vasile Istrate când bisericii i s-au făcut lucrări de întreţinere majore, aceasta a fost acoperită cu tablă zincată.
Planul bisericii este treflat. Partea de apus a bisericii din exterior era îmbrăcată cu scândură de brad, din 1995 scîndurile au fost înlocuite cu tencuială în praf de piatră. Deasupra naosului, biserica este prevăzută cu o turlă prismatică cu baza octogonală ce se termină cu o cruce de fier, refăcută în întregime de familia dl. Nicolae Nimerschi în 1998. În partea de miazăzi a bisericii, în timpul păsroririi P.C.Pr.paroh Ciprian Ivanovici, s-a construit pridvorul actual, din cărămidă cu cheltuiala credincioşilor parohiei. Biserica este prevăzută cu trei uşi de acces: una la Sfântul Altar, în partea de miazăzi,într-un canat, una principală în partea de miazănoapte în două canateşi şi una în partea de miazăzi a bisericii prin pridvor. Biserica este foarte încăpătoare consrtuită pe o suprafaţă de 120 de metri pătraţi. Pronaosul are un plafon drept din scândură vopsit în culoarea cerului cu steluţe auri, naosul este prevăzut cu boltă din lemn, altarul are forma semicirculară. Nu există pictură, pereţii bisericii sunt împodobiţi cu icoane. Catapeteasma este confecţionată din lemn de tei, cu ornamentaţie florară între icoane. Stilul de pictură al catapetesmei este cel bizantin, pictorul care a executat aceste lucrări nefiind cunoscut.
În anul 1995 sub streşina acoperişului s-a aplicat ştaublat din lemn de brad care a fost vopsit.
Din anul 2001 sub păstorirea P.C. Pr.paroh Ioan-Flaviu Rus şi cu osteneala credincioşilor parohiei s-au adus bisericii foarte multe înbunătăţiri.
În 2002, credincioşii parohiei încep a zidi o nouă clopotniţă, deoarece cea veche era într-o stare avansată de deteriorare. Cu ajutorul familiei Haucă Teodor sponsor principal şi a credincioşilor harnici şi darnici s-a construit o clopotniţă nouă cu temelie solidă din beton, zidită din BCA, tencuită în interior şi exterior, dată în praf de marmură, de 5/5 m cu o înălţime de 10m, cu două nivele, acoperişul din lemn învelit cu tablă zincată. Are patru clopote de mărimi diferite.Această clopotnită a fost terminată la finele anul 2004.
În anul 2005 s-a început a se construi Casa de prăznuire din temelie, fiind lipită de clopotniţă, aşezată în partea de apus a bisericii şi partea de sud a Clopotniţei, a fost zidită pe o temelie cu placă de beton, din bca şi bolţari de beton, acoperişul din lemn de brad fasonat, învelit cu tablă zincată, tencuită în interior şi vopsită cu vopsea lavabilă iar in exterior dată cu praf de marmură. Casa de prăznuire are în componenţă: sala de mese de 11m/5m cu acces separat; bucătăria de 4m/3m care comunică cu sala de mese, dar are acces separat; cerdac în faţa casei cu o lăţime de 1,5m şi o lungime de 11m. Atât sala de mese,bucătăria şi cerdacul au fost pardosite cu gresie. A fost dotată cu mese şi bănci, donate de familia Nicolae Nimerschi şi Rodica. Bucătăria a fost dotată cu veselă (farfuri întinse şi boluri) pentru optzeci de persoane acestea au fost donate de familia Teodor şi Mariana Haucă cu fii lor. Casa de prăznuire a fost dotată inclusiv cu aragaz nou, celelalte dotări au fost făcute de diferiţi credincioşi.
Casa de prăznuire a fost terminată în anul 2008.S-au turnat alei pietonale de comunicare între biserică, casa de prăznuire şi clopotniţă, a fost reamenajată curtea bisericii.Lumina electrică a fost refăcută fiind înlocuită cea clasică cu cea modernă (automată), a fost introdusă lumina în casa de prăznuire şi clopotniţă.
Din anul 2001 sub îndrumarea preotului paroh Ioan-Flaviu, atât Consiliul parohial, Comitetul parohial cât şi credincioşii activi ai parohiei au început să înfrumuseţeze cu mare cinste, cu toată dragostea şi osteneala lor Sfânta Biserică.
Pridvorul bisericii a fost renovat în anul 2007. Crucea şi masa din curtea bisericii a fost refăcută complet şi îmbrăcată masa cu gresie, iar crucea cu marmură, aceasta cu cheltuiala familiei Vatamaniuc George fiul lui Vatamaniuc Mihai din Rogojeşti. În 2008 exteriorul bisericii a fost renovat în întregime, geamurile şi uşile vopsite iar pereţii în strop de praf de marmură, iar tabla de pe biserică vopsită cu bronz argintiu.Gardurile care împrejmuiesc biserica au fost refăcute şi vopsite.
Biserica a fost dotată cu: Sfinte Vase aurite, veşminte noi, Sfinte Evangheli donate de d.na Lucica fiica lui Petru şi Ana Oliniuc din Rogojeşti, Chivot aurit nou donat de Mihai-Visarion şi Camelia-Cristina Iuriciuc din Rogojeşti, Icoane de diferite mărimi şi valoare, mobiliere in Sfântul Altar noi, străni noi in biserică, candelabre noi, covoare noi, sfeşnice noi, cărţi pentru preot noi, cărţi la strană noi multe donate de d-na Ana Maidaniuc(Anecica), Sfânta Masă a fost zidită, tencuită si placată cu marmură (materialele au fost donate de către dl.Constantin şi Mirela Răileanu din Mihăileni), veşmânt nou pe Sfânta Masă, Sfinte cruci, candele aurite, cădelniţe, staţie de amplificare nouă, Sfât Epitaf nou şi multe alte obiecte până în anul acesta.
Biserica în trecut fiind lipsită de paratrăznet, în primăvara anului anul 2009 s-a montat paratrăznet de o firmă în domeniu din Dorohoi cu cheltuiala credincioşilor parohiei noasre. În toamna anului 2009 s-a ridicat o încăpere, în care a fost montată centrala termică care încălzeşte biserica pe timp de iarnă.
În toamna anului 2008 în ziua de 27 septembrie într-o zi de sâmbătă, ca o încununare a lucrărilor făcute la biserica noastră, cu ajutorul Bunului Dumnezeu a fost resfinţită de către Preasfinţitul Părinte al nostru Calinic Botoşăneanul Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Preacucernicul Părinte Protopop Stelian Ciurciun cu un sobor impresionant de preoţi şi doi diaconi, răspunsurile la strană au fost date de corul Seminarului Teologic din Dorohoi. Au participat un număr mare de credincioşi.
Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” din localitatea Rogojeşti, comuna Mihăileni, Protopopiatul Dorohoi, judeţul Botoşani are un număr de 226 de case, cu 688 de suflete, în religia Ortodoxă, care participă la sfintele slujbe păstrând neştirbită dreapta credinţă şi tradiţia strămoşească.
